Curs teoretic de auto-aparare

Clubul Sportiv Nidan-Focsani specializat in sporturi de contact, membru a Federatiei Romane de Arte Martiale de Contact, cu experienta in pregatirea personalului calificat al societatilor de paza si protectie doreste sa va capteze atentia asupra tehnicilor de autoaparare, recomandate a fi cunoscute de toate categoriile de persoane pentru a evita posibile confruntari fizice.

 

Este aproape imposibil ca in decursul vietii sa nu fim pusi in situatia neplacuta de a riposta fizic impotriva unui atac indreptat asupra noastra, a altor persoane sau a valorilor ocrotite de lege.

 

Acest lucru se poate intampla in orice loc si mai cu seama atunci cand suntem nepregatiti, vulnerabili.

 

Din cuprinsul mai multor lucrari de specialitate se desprind trei principii fundamentale care trebuie cunoscute in perfectionarea tehnicilor de autoaparare si a dezvoltarii sigurantei personale.  In cele ce urmeaza o sa parcurgem toate aceste etape:

 

 

 

1. CONSTIENTIZAREA

 

 

 

Din studiile efectuate in domeniu au rezultat doua categorii distincte de infractiuni in care se foloseste violenta, respectiv atacurile propriu-zise si agresiunile sexuale. Atacul propriu-zis reprezinta categoria cea mai cuprinzatoare, in el fiind incluse toate categoriile de comportament agresiv indreptat impotriva unei persoane. Agresiunea sexuala se caracterizeza prin aceea ca in acest gen de infractiuni sunt amestecate furia, forta si sexualitatea. In cele mai multe din cazuri infractiunile cu caracter sexual se indreapta asupra femeilor.

 

Cunoscand cat mai in detaliu diferite tipuri de atacuri vom putea adopta cele mai bune strategii in vederea reducerii si inlaturarii unei posibile confruntari fizice.

 

Asa cum este mentionat si in lucrarea “ Autoapararea: trepte spre succes” conform statisticilor Departamentului de Justitie al SUA pe anul 1987, “ din sase persoane, cinci vor fi victimile unor atacuri violente, sau macar tinta unui asemenea atac, si asta cel putin o data in timpul vietii lor”.

 

Cu privire la victima si agresor,  acestea sunt persoane din toate mediile socio-economice si etnice, de toate varstele, indiferent de inaltimea si greutatea lor, fara nici o legatura cu conditia  fizica.

 

Referitor la persoana agresorului exista diferite teorii criminologice care studiaza comportamentul deviant al omului. Astfel s-au conturat trei directii principale:

 

  • Calea biologica: deschisa de Cezaro Lomrosso care pretinde ca tendinta spre criminalitate este mostenita;
  • Calea sociologica aduce in prim plan gradul de dezvoltare sociala si imparte infractiunile functie de dezvoltarea sociala a individului.
  • Calea psihologica, avandu-l ca intemeietor pe Sigmund  Freud, invatatura sa bazadu-se pe lupta ce se da intre instinct si constiinta care corespunde omului evoluat.

 

 

 

Psihologia si petagogia admit ca la formarea personalitatii contribuie doua categorii de factori:

 

  • factori obiectivi;
  • factori subiectivi.

 

Factorii obiectivi sunt: familia, scoala si colectivul de munca.

 

Familia are cel mai important rol in formarea personalitatii copilului ca viitor cetatean, avand rol in latura afectiva dupa criteriul “ cine nu primeste afectiune nu poate da afectiune”. Familia este necesara insa nu de putine ori cei crescuti in familie sunt mai egoisti si izolati in comparatie cu cei crescuti in institutii specializate.

 

Scoala continua procesul educativ inceput in familie. Un alt principiu priveste modul in care trasaturile educatorului se rasfrang asupra educatului.

 

Colectivul de munca. Tanarul care termina orice forma de invatamant si se incadreaza in munca va fi influientat in conduita sa de colectivul unde isi desfasoara activitatea.

 

Factorii subiectivi ce participa la formarea personalitatii sunt;

 

  • temperamentul
  • caracterul care il definim ca fiind totalitatea trasaturilor pozitive si negative dupa care poate fi descrisa o persoana.

 

Un rol foarte important in dezvoltarea personalitatii il joaca si modul de organizare a timpului liber. Atat psihologia cat si pedagogia admit ca timpul liber are trei destinatii principale: odihna, agrement si preocupari pentru dezvoltarea personalitatii.

 

Nu de putine ori am observat ca cei mai multi dintre parinti nu stiu cu ce se ocupa copii lor in timpul liber pe care il au la dispozitie.  In cei peste zece ani de activitate a clubului au fost foarte putini parinti care au dorit sa stie cu ce se ocupa copilul lor, fie o parte cunosteau ca merg la un club de arte martiale, fara a cunoaste mai multe amanunte despre club si persoanele implicate in procesul de pregatire al sportivilor, fie nu aveau nici cea mai mica idee unde merg copii lor.       De aici am desprins concluzia ca parintii poarta cea mai mare parte din vina atunci cand copii lor sunt implicati in diferite infractiuni in calitate de faptuitori sau de victime. Cei mai multi merg pe principiul ca lor nu li se intampla nimic, intr-un cuvant nu constientizeza pericolul la care sunt expusi in diferite ocazii.

 

Pentru a putea constientiza cu mai multa usurinta cele doua tipuri de infractiuni si ne referim la cele propriu-zise si cele de natura sexuala trebuie sa raspundem la intrebarile CINE?, CAND?, UNDE?, DE CE?, CUM?.

 

Astfel la intrebarea cine? , ne vom raspunde ce categorie de persoane ne poate ataca; la intrebarea cand?, raspundem in ce moment putem fi atacati; la intrebarea unde?,  vom stii care ar fi locul cel mai probabil in care putem fi atacati. Pentru ultimile doua intrebari va rugam incercati sa anticipati raspunsurile si sa respundeti personal la acestea.

 

 

 

2.    EVALUAREA.

 

 

 

Continuand descrierea principiilor fundamentale ce stau la baza dezvoltarii sigurantei personale, vom abordata EVALUAREA.

 

O apreciere rapida si eficienta a unei situatii potential periculoase este necesara in vederea alegerii strategiilor potrivite pentru prevenirea producerii unei infractiuni cu violenta.  Pentru aceasta etapa trebuie sa fim buni observatori si sa ne bazam pe calitatile noastre pentru a culege intr-un timp foarte scurt informatii corecte si complete astfel incat sa punem opta pentru cea mai buna varianta de evitare a unei situatii primejdioase.  Pentru a reusi se depasim un astfel de moment trebuie sa culegem informatii cu privire la :

 

1. locurile din imediata vecinatate; 2. persoana care ne ameninta; 3. si un amanunt care nu trebuie neglijat il reprezinta potentiala victima( propria noastra persoana sau o alta cunoscuta sau nu).

 

Intr-o situatie periculoasa este bine de stiut cat mai multe amanunte despre imprejurimi, sa ne intrebam la ce fel de violenta ar trebui sa ne asteptam in acest tip de mediu:  atac propriu-zis( furt simplu, talharie, etc) sau  agresiune sexuala. Este indicat sa vizualizam urmatoarele lucruri:

 

toate caile posibile de scapare, numarul si identitatea altor persoane din apropiere, precum si distanta pana la ele, daca acestea prezinta o sursa de ajutor sau dimpotriva,  obiecte mari pe care le-am putea folosi drept refugiu, obiecte de dimensiuni mici care ar putea fi folosite drept arme de aparare, ora la care se poate produce agresiunea, daca este zi sau noapte, daca sunt urme ale consumului de alcool sau alte substante psihotrope, etc.

 

Un alt element important pe care trebuie sa-l interpretam este data de persoana care ne ameninta. Este necesar pe cat posibil sa identificam agresorul, daca face parte din cercul nostru de cunostinte sau daca este o persoana straina. Nu trebuie neglijata nici marimea fizica, puterea starea emotionala, alura, gesturile acestuia, ce a spus si modul in care a spus, imbracamintea  daca este inarmat sau nu.  Distanta dintre agresor si victima joaca un rol extrem de important.

 

In ceea ce priveste distanta, este bine de cunoscut distantele relative in care ne putem plasa in raport cu agresorul. Acestea sunt : distanta lunga de atac din care nu putem fi agresati, avand in vedere si daca agresorul este inarmat si cu ce fel de arma, lungimea acesteia, distanta medie de atac din care putem fi loviti atat cu mana cat si cu piciorul si distanta mica de atac din care putem fi proiectati la pamant.

 

Ultimul element al evaluarii consta in informatiile pe care le putem primi cu privire la persoana agresata.   Este necesar sa observam calitatile acesteia, indemanarea, puterea, resursele de care dispune precum si starea emotionala.

 

 

 

3.   ACTIUNEA

 

 

 

Actiunea are la baza trei strategii si anume:

 

  1. retragerea imediata;
  2. dezamorsarea;
  3. agresivitatea si confruntarea.

 

Strategiile care stau la baza ACTIUNII constau in cunostintele noastre generale despre diferitele infractiuni intalnite ( constientizarea) la care adaugam informatiile culese asupra unei situatii periculoase( evaluarea).

 

De precizat este faptul ca sunt situatii in care se impune o retragere rapida urmata de declansarea unei riposte fizice pe care o numim autoapare, in alte cazuri conditiile ne permit sa desfasuram tactici verbale, nonagresive, psihologice numite si tehnici de dezamorsare.

 

O retragere imediata ar consta si in indepartarea foarte rapida folosind fuga din fata agresorului, in situatia, in care de exemplu observam un individ cu un cutit in mana,  apropiindu-se pe  timp de noapte  de noi, fiind si intr-o zona mai putin circulata, strigand chiar si dupa ajutor.

 

Scopul dezamorsarii este stabilirea rapida a unui sentiment de legatura cu o persoana agitata, in vederea reducerii posibilitatii de a se ajunge la violenta fizica.

 

Aceasta tehnica impune in primul rand ca potentiala victima sa-si stapaneasca propriile emotii provocate de starea in care se afla. Pentru aceasta este nevoie de autocontrol si stapanirea tehnicilor de comunicare.

 

Important in aceasta strategie este sa afisam un comportament increzator si vigilent, sa ne pastram calmul  postandu-ne intr-o pozitie sigura.  Ca principiu verbal este recomandat sa pastram un ton calm sa vorbim  fara  a ne grabi, sa ascultam cu atentie, sa fim oarecum de acord cu parerile agresorului, sa nu folosim un comportament provocator.

 

In situatia in care folosind tehnicile de dezamorsare nu ajungem la nici un rezultat atunci este indicat ca pe un ton sigur, calm si increzator dintr-o pozitie favorabila sa-i numim agresorului comportamentul ofensiv comunicandu-i ce asteptam sa faca.

 

Asa cum am precizat este foarte posibil ca in lipsa unui raspuns multumitor din partea agresorului si chiar mai mult a unei atac fizic pornit de la acesta sa fim pusi in situatia de a recurge la TEHNICILE FIZICE DE AUTOAPARARE.

 

Considerarea unei fapte prevazute de legea penala ca fiind savarsita in legitima aparare impune cercetarea conditiilor desprinse din dispozitiile art. 44 C.p privitoare pe de o parte la atac si pe de alta parte la aparare.

 

Conditiile atacului:

 

Atacul sau agresiunea este o comportare violenta a omului, o atitudine ofensiva care se materializeaza de regula intr-o actiune indreptata impotriva valorilor sociale ocrotite.

 

Pentru a da nastere unei aparari legitime atacul trebuie sa indeplinesca mai multe  conditii:

 

  1. atacul trebuie sa fie material, direct, imediat si injust.
  2. Atacul sa fie indreptat impotriva unei persoane, a drepturilor acesteia sau a unei valori ocrotite de lege.
  3. Atacul sa puna in pericol grav valorile sociale ocrotite.

 

 

 

Conditiile apararii:

 

Pentru a fi legitima aparare trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

 

  1. sa se realizeze printr-o fapta prevazuta de legea penala;

    Daca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se cerceteaza imprejurarile in care a avut loc, daca sunt indeplinite conditiile cu privire la atac pentru a putea decide daca a fost savarsita in legitima aparare.

  2. sa fie precedata de atac;

    Aceasta conditie are in vedere desfasurarea apararii dupa inceputul atacului cand acesta devine actual. Simpla presupunere ca agresorul va dezlantui un atac nu da dreptul la aparare legitima.

  3. sa fie indreptata impotriva agresorului;

    Pentru a inceta atacul si a salva valorile periclitate apararea se poate indrepta impotriva vietii, sanatatii, libertatii agresorului, dar nu impotriva bunurilor sale.

  4. sa fie necesara pentru inlaturarea atacului; Necesitatea apararii se apreciaza atat sub raportul intinderii in care aceasta poate fi facuta cat si sub raportul intensitatii. Apararea este necesara sub raportul intinderii cand are loc dupa ce atacul a devenit iminent sau actual si pana la momentul cand acesta a incetat prin imobilizarea agresorului.

  5. sa fie proportionala cu atacul.

    Aceasta conditie ce priveste proportionalitatea dintre atac si aparare are in vedere respectarea unei echivalente, astfel ca la un atac indreptat impotriva integritatii corporale se poate riposta cu o forta de aparare ce priveste integritatea corporala a agresorului.

 

 

 

In speranta ca veti stapani cat mai riguros principiile  dezvoltarii sigurantei si a increderii in propriile forte nu va ramane decat o buna pregatire fizica pe care o puteti obtine in principal prin studierea sporturilor de contact cat si prin alte discipline asociate.

 

Succes !